O zi pe teren – culisele unei meserii aparent tăcute

Sunt zile în care nu lucrez efectiv în atelier, dar tot muncesc. Mă trezesc devreme, îmi fac o listă, îmi iau răbdarea la pachet și pornesc. Astăzi a fost una dintre acele zile: comenzi, materiale, drumuri.

Poate că din afară recondiționarea înseamnă doar șlefuit, vopsit, tapițat...relaxare, terapie, dar în spate sunt ore întregi în care cauți exact ce trebuie – nu doar ce găsești. Lemn potrivit, balamale discrete, stofă care să nu pară ieftină, vopsea care să reziste, nu doar să arate bine. Nu zic furnizorii..

Piesă stricată

Piesa bună

Am colindat câteva magazine de bricolaj și ateliere de specialitate, vorbind cu oameni care te privesc scurt, dar știu exact ce întrebi. Unii reci, alții curioși. Toți parte din drumul unui proiect.

La sticlărie, am întâlnit un domn pe care n-am cum să-l uit: un bărbat serios, înalt, cu o figură impunătoare, genul de om care pare că n-a spus niciodată o glumă, dar care îți inspiră încredere. Avea ceva din Sean Connery, dar cu barbă și o atitudine din altă epocă. M-a impresionat și, trebuie să recunosc, m-a și intimidat puțin. Dar mi-a luat comanda și mi-a arătat, fără cuvinte, ce înseamnă să îți respecți meseria.

Seara m-a prins înapoi în atelier, dar nu la vopsit, ci între facturi, comenzi și întrebări. Am încercat să găsesc un serviciu de replicare chei pe cod, pentru o piesă cu sistem vechi. Nu-i chiar așa ușor. Probabil o să le facem și pe acelea tot aici, în atelierul nostru,pentru că uneori nu există „gata făcut” care să se potrivească.

Așa arată o zi de lucru care nu pare muncă în sensul clasic, dar e poate mai importantă decât cele în care termin un obiect.

O zi în care nu s-a recondiționat nimic cu mâna, dar s-a pregătit totul cu mintea. O zi de teren, de condus infernal,dar mai ales de meserie.

Care e cel mai neașteptat loc din care ai plecat cu inspirație?

#recondiționaremobilier #zipeteren #atelierromânesc