Biserica de lemn de la Păușești – frumusețea uitată a Moldovei rurale
- Ana
- Aug 25
- 4 min read
Deși locuiesc la numai 10 km de Păușești, nu auzisem niciodată de existența ei. Am aflat întâmplător, căutând pe internet, și am decis să merg să o văd.
Drumul șerpuit, pietruit recent, m-a condus către cimitirul satului, unde se află ascunsă această bisericuță. La prima vizită am fotografiat exteriorul și am vorbit cu localnicii veniți să aprindă lumânări la morminte. Așa am obținut numărul de telefon al părintelui Constantin Guzgă, preotul care are grijă de acest loc.
La a doua vizită, părintele m-a întâmpinat cu căldură și mi-a povestit despre istoria bisericii și zbuciumul prin care a trecut pentru a o salva. Mi-a arătat fotografii din perioada restaurării din 1986 și volume de referință despre monument.
Repere istorice
Pisania sculptată deasupra intrării menționează că biserica a fost ctitorită de boierul Ieremia Murguleț, împreună cu soția sa Candachia și fiica lor Biliușca. Data exactă a finalizării construcției este 14 iulie 1643.
Construcția se înscrie în tipicul epocii lui Vasile Lupu, domnitor al Moldovei între 1634–1653, când s-au ridicat numeroase edificii religioase. Dacă în mediul urban și la nivel de ctitorii domnești predominau bisericile de piatră, în satele Moldovei tradiția bisericilor de lemn a rămas foarte puternică, fiind parte a unei civilizații a lemnului cu rădăcini adânci.
Astăzi, biserica de la Păușești este inclusă pe Lista monumentelor istorice, cod LMI IS-II-m-A-04216.
Repere arhitecturale
Edificiul respectă planul tradițional moldovenesc, dar păstrează particularități care îl fac unic:
Plan dreptunghiular, cu pronaos poligonal și absida altarului decroșată, de asemenea poligonală;
Pereți din bârne de stejar de 12 metri, îmbinate în tehnica „coadă de rândunică”, fixate inițial cu cuie de lemn, apoi cu cuie „țigănești”;
Acoperiș în patru ape, din șindrilă, cu cruci de lemn la extremități;
Brâu sculptat median, torsadat, întrerupt de rozete și motive ale vârtelniței;
Pisanie în chirilică sub streașină, cioplită direct în bârne;
Decorul ancadramentului ușii și al streașinii, realizat prin cioplire, cu denticule, rozete și torsade.
Un detaliu rar este reprezentat de crucile așezate pe semilună la baza acoperișului – un motiv interpretat atât ca simbol protector împotriva incendiilor și a năvălirilor, cât și ca element dogmatic.
Valoarea artistică
Interiorul este compartimentat în pronaos, naos și altar. Deși dimensiunile sunt reduse, decorația impresionează:
Iconostasul actual datează din secolul XVIII, dar păstrează elemente din catapeteasma originară.
Ușile împărătești, sculptate și pictate în stil bizantin, reprezintă una dintre cele mai importante valori artistice ale monumentului. Realizate dintr-un singur blat de stejar, bogat ornamentate cu torsade, rozete și motive vegetale, acestea sunt considerate piese de referință ale sculpturii bisericești moldovenești.
Scenele pictate – Buna Vestire și Evangheliștii – sunt executate în tehnica tempera pe lemn, cu pigmenți minerali și liant organic (gălbenuș de ou). Coloritul dominat de roșu purpuriu, verde pământ și ocru-galben respectă erminia bizantină.
Un alt element deosebit îl reprezintă icoana veche din secolul XV, atribuită unui meșter iconar moldovean, unde sunt redați Enoh, Ilie și Ioan Teologul.
Starea de conservare și degradările observate
În prezent, biserica se păstrează în forma originală, dar prezintă mai multe probleme:
alunecări de teren care afectează fundația și determină o ușoară înclinare;
umiditate și infiltrații care au afectat pereții și pictura interioară;
atac de insecte xilofage (carie, anobide), vizibile prin orificii de zbor și galerii noi;
deteriorări ale picturii – crăpături, exfolieri, lacune în stratul cromatic;
clopotnița este șubrezită, cu șindrilă degradată, plină de mușchi și parțial înclinată.
Restaurări și intervenții
Documentele atestă reparații în anii 1859, 1900, 1950 și 1986.
Ultima restaurare a fost realizată de părintele Constantin Guzgă, care a găsit monumentul într-o stare de colaps: acoperiș deteriorat, bârne distruse de umezeală, pictura grav afectată. Cu ajutorul localnicilor, pe ascuns de autoritățile comuniste, a ridicat biserica pe pârghii de lemn, i-a întărit temelia, a înlocuit bârnele degradate cu altele de aceeași esență (stejar), a schimbat acoperișul cu șindrilă și a consolidat întreaga structură.
Această intervenție, discretă, dar respectuoasă față de autenticitate, a salvat monumentul de la dispariție.
Biserica de lemn de la Păușești este o mărturie a identității spirituale și a meșteșugului moldovenesc din secolul XVII. Prin planul său arhitectural, decorația sculptată și valoarea artistică a icoanelor, ea reprezintă un reper al patrimoniului românesc.
Astăzi, monumentul are nevoie de noi lucrări de restaurare și de o promovare mai intensă. Din păcate, așa cum spunea părintele paroh, „vin mai mulți străini să viziteze biserica decât credincioși români”.
BIBLIOGRAFIE
Acest text, parte a unui proiect realizat de mine în cadrul masterului de Conservare și Restaurare, UNAGE Iași (2021–2022), își propune să readucă în atenție un monument prea puțin cunoscut, dar esențial pentru memoria culturală a Moldovei.
1. Honciug Bogdan-Biserica de lemn de la Pausesti https://www.academia.edu/41740614/Biserica_de_lemn_de_la_P%C4%83u%C8%99e%C8% 99ti_com._Dume%C8%99ti_Ia%C8%99i_
3. https://pausesti.mmb.ro/8347-istoric 5. Otilia Bălinișteanu- Moldova bisericilor de lemn, Ed Trinitas
4. Nusa Suhar- Cercetări Istorice, Ed. Muyeul de Istorie a Moldovei, 1980
5. Ioana Panait Cristache- Bisericile de lemn din Moldova
6. Otilia Bălinişteanu- Moldova bisericilor de lemn, Ed.Trinitas
7. Maria Urma-Suport de curs, Statica Monumentelor
Comments